Trebuie să te obișnuiești să îi privești cu seninătate pe semenii tăi, pentru că, deși umili, au ăntotdeauna ceva să te învețe. Încearcă să îi zâmbești vieții, pentru că aceasta te va iubi mereu, chiar și atunci când nu vei mai fi.
Trebuie să privești cerul, să asculți vântul lin prin păduri, iar noaptea trebuie să admiri stelele și luna. Acestea sunt micile lucruri pe care trebuie să le înveți. Pentru a te simți bine și a fi liniștit, trebuie să regăsești pacea pierdută și speranța care ne așteaptă dincolo de poartă.
Știm totul despre noi, despre greșelile noastre, despre vinile noastre; ne vedem așa cum suntem în realitate și încercăm să ne ajutăm pentru a deveni mai buni.
Trebuie să încetezi să te mai îngrijorezi și să te compătimești. Lasă vocea care te-a condus până aici să-ți călăuzească pașii! Trebuie să parcurgi drumul de întoarcere cu pas ușor, să regăsești contactul cu adevarata esență a ființei tale, să te înalți deasupra evenimentelor. Învață să te detașezi de realitatea care te înconjoară, și încearcă să ai o inimă curata!…
Nu trebuie să fii trist; nu îngădui ca incertitudinile și temerile să te doboare!
Nu-i lăsa pe alții să-ți judece slăbiciunile și să le folosească pentru a te determina să faci compromisuri!
Nu-ți vinde niciodată inima curată pentru o mână de cuvinte false; nu te renega nicicând pentru plăcerea de a fi considerat și iubit!
Mergi de-a lungul câmpiei și al văilor fermecate, și, atunci când furtuna se va abate pe campurile de grâu, caută să te adăpostești sub un copac mare!
Nu obosi niciodată să aștepți, pentru că ziua cea mai frumoasă a vieții tale poate veni mâine! Poartă-te precum copacii care așteaptă primavara ca să se umple de frunze și flori!
Ne aflăm în pragul unei noi ere – cea veche s-a consumat de-acum. Ceea ce rămâne bun aparține lumii ideilor superioare, intuițiilor pure care vor fi speranțele pentru o lume nouă. Actuala umanitate este ca un teren străvechi care a trăit prea multe anotimpuri și se pregătește pentru o nouă arătură. Recolta și înflorirea vor depinde de mintea omului.
Treci dincolo! Astăzi, mâine, mereu, treci dincolo!
Am scris ultimul gând în caietul meu.
Există o putere care se dezvăluie în acest vast mister al lumii, unde înmuguresc flori pe care nu le-a plantat nimeni, niciodată.
Trebuie să privești cerul, să asculți vântul lin prin păduri, iar noaptea trebuie să admiri stelele și luna. Acestea sunt micile lucruri pe care trebuie să le înveți. Pentru a te simți bine și a fi liniștit, trebuie să regăsești pacea pierdută și speranța care ne așteaptă dincolo de poartă.
Știm totul despre noi, despre greșelile noastre, despre vinile noastre; ne vedem așa cum suntem în realitate și încercăm să ne ajutăm pentru a deveni mai buni.
Trebuie să încetezi să te mai îngrijorezi și să te compătimești. Lasă vocea care te-a condus până aici să-ți călăuzească pașii! Trebuie să parcurgi drumul de întoarcere cu pas ușor, să regăsești contactul cu adevarata esență a ființei tale, să te înalți deasupra evenimentelor. Învață să te detașezi de realitatea care te înconjoară, și încearcă să ai o inimă curata!…
Nu trebuie să fii trist; nu îngădui ca incertitudinile și temerile să te doboare!
Nu-i lăsa pe alții să-ți judece slăbiciunile și să le folosească pentru a te determina să faci compromisuri!
Nu-ți vinde niciodată inima curată pentru o mână de cuvinte false; nu te renega nicicând pentru plăcerea de a fi considerat și iubit!
Mergi de-a lungul câmpiei și al văilor fermecate, și, atunci când furtuna se va abate pe campurile de grâu, caută să te adăpostești sub un copac mare!
Nu obosi niciodată să aștepți, pentru că ziua cea mai frumoasă a vieții tale poate veni mâine! Poartă-te precum copacii care așteaptă primavara ca să se umple de frunze și flori!
Ne aflăm în pragul unei noi ere – cea veche s-a consumat de-acum. Ceea ce rămâne bun aparține lumii ideilor superioare, intuițiilor pure care vor fi speranțele pentru o lume nouă. Actuala umanitate este ca un teren străvechi care a trăit prea multe anotimpuri și se pregătește pentru o nouă arătură. Recolta și înflorirea vor depinde de mintea omului.
Treci dincolo! Astăzi, mâine, mereu, treci dincolo!
Am scris ultimul gând în caietul meu.
Există o putere care se dezvăluie în acest vast mister al lumii, unde înmuguresc flori pe care nu le-a plantat nimeni, niciodată.
Romano BATTAGLIA – O inimă curată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu