Poate vremea asta "inchisa",poate toamna, ma indeamna spre meditatie, spre un dialog cu mine si apar ca de nicaieri niste semne de intrebare......
Prima intrebare care ma tot sacaie si nu mi da pace e ”oare cat valoram noi, pentru cei din jurul nostru, din apropiere?”…….sau „valoram ceva?”
Am scotocit, adanc in mintea si inima mea si au iesit intr adevar multe „scene” de viata care, cel putin in ceea ce ma priveste au scos la iveala….un raspuns, bun sau rau, corect sau nu….am gasit ceva.
Am vazut cum de a lungul vremii, am fost atat de preocupata sa fie bine celor de langa mine, ca nici nu am bagat de seama ca de fapt……eu nu contam, nu contam nici pentru mine nici pentru cei de langa mine. Sau, ba nu, gresesc…..contam pentru cei de langa mine, atunci cand trebuia sa fiu acolo pentru ei, sa fiu suportul moral, fizic……material. Contam atunci cand puteam sa le ofer dragostea, grija si atentia mea…..
Dar eu pentru mine, nu contam…..
Si iata, m am trezit, ca astazi suportul meu nu mai e atat de necesar si ce sa vezi………?
Am disparut, nu mai exist…….sunt poate, in cel mai fericit scenariu…..doar o amintire!
Nu e tocmai comoda ipostaza asta, pentru ca acum, vad, simt, constat ca nu am……valoare……
Nu am valoare pentru cei din jur si mai rau…….nu am valoare nici pentru mine…..pentru ca fiind atat de preocupata de cei apropiati, eu pentru mine….nu am valorat, nu am stiut sa ma pretuiesc, asa ca nici acum nu stiu s o fac. „Pai nu i bine”, imi aud vocea gandului…….da, nu e bine, dar ce sa fac?
Tot glasul interior parca imi sopteste……..”cunoaste te, ai grija ta, iubeste te si bucura te ca te descoperi, ca tu pentru tine esti importanta, chiar cea mai importanta!” Daca ma gandesc bine, glasul asta nu greseste si probabil voi invata sa fac asta, asa cum am invatat si..alfabetul, dar…..offf, imi trebuie atata rabdare si intelegere si iertare…….sa ma iert ca atata vreme……m-am pierdut……in altii……!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu