Aceasta a fost provocarea la o intalnire de familie.
Uite, eu aş vrea să sar cu paraşuta!- spuse sotul meu. M-am uitat la el zambind, era randul meu si nu am putut scoate decat un singur sunet;AAAA.....Atât. Foarte inteligent. Blank.Băi, da’ eu chiar nu-mi doresc nimic?! Sigur ca imi doresc dar sunt chestii importante , puţine, dar pe care nu le pot forţa şi mă aştept, ca de fiecare dată, să se aşeze natural .Cred că se numesc speranţe, nu dorinţe şi sunt chestii mult prea personale .M-am scotocit pe interior si am decis . Pentru mine, dorinţele trebuie să fie altfel, să visezi la ele, să-ţi fie şi puţin teamă, să îţi forţezi cumva limita, să te provoace în toate felurile. Deci ce mi-aş dori să fac? MI-a trecut mai mult de jumatate din viata ,a trecut frumos, dar nu mă pot resemna cu atât. Cred ca mi-ar place tare mult sa merg cu motocicleta, macar o singura data, sau sa invat limba engleza desi e cam tarziu, sa invat sa inot sau sa zbor cu avionul .Sau cel mai bine sa merg in Austria ....De ce? Pentru ca acolo au originea Siropurile Yo iar anul acesta se implinesc 60 de ani de experiențe .
Pana voi lua biletul de avion imi voi turna un pahar de sirop Yo cu apa minerala si voi visa la gustul copilariei!