Translate

vineri, 11 septembrie 2015

O inima curata

Trebuie să te obișnuiești să îi privești cu seninătate pe semenii tăi, pentru că, deși umili, au ăntotdeauna ceva să te învețe. Încearcă să îi zâmbești vieții, pentru că aceasta te va iubi mereu, chiar și atunci când nu vei mai fi.
Trebuie să privești cerul, să asculți vântul lin prin păduri, iar noaptea trebuie să admiri stelele și luna. Acestea sunt micile lucruri pe care trebuie să le înveți. Pentru a te simți bine și a fi liniștit, trebuie să regăsești pacea pierdută și speranța care ne așteaptă dincolo de poartă.
Știm totul despre noi, despre greșelile noastre, despre vinile noastre; ne vedem așa cum suntem în realitate și încercăm să ne ajutăm pentru a deveni mai buni.
Trebuie să încetezi să te mai îngrijorezi și să te compătimești. Lasă vocea care te-a condus până aici să-ți călăuzească pașii! Trebuie să parcurgi drumul de întoarcere cu pas ușor, să regăsești contactul cu adevarata esență a ființei tale, să te înalți deasupra evenimentelor. Învață să te detașezi de realitatea care te înconjoară, și încearcă să ai o inimă curata!…
Nu trebuie să fii trist; nu îngădui ca incertitudinile și temerile să te doboare!
Nu-i lăsa pe alții să-ți judece slăbiciunile și să le folosească pentru a te determina să faci compromisuri!
Nu-ți vinde niciodată inima curată pentru o mână de cuvinte false; nu te renega nicicând pentru plăcerea de a fi considerat și iubit!
Mergi de-a lungul câmpiei și al văilor fermecate, și, atunci când furtuna se va abate pe campurile de grâu, caută să te adăpostești sub un copac mare!
Nu obosi niciodată să aștepți, pentru că ziua cea mai frumoasă a vieții tale poate veni mâine! Poartă-te precum copacii care așteaptă primavara ca să se umple de frunze și flori!
Ne aflăm în pragul unei noi ere – cea veche s-a consumat de-acum. Ceea ce rămâne bun aparține lumii ideilor superioare, intuițiilor pure care vor fi speranțele pentru o lume nouă. Actuala umanitate este ca un teren străvechi care a trăit prea multe anotimpuri și se pregătește pentru o nouă arătură. Recolta și înflorirea vor depinde de mintea omului.
Treci dincolo! Astăzi, mâine, mereu, treci dincolo!
Am scris ultimul gând în caietul meu.
Există o putere care se dezvăluie în acest vast mister al lumii, unde înmuguresc flori pe care nu le-a plantat nimeni, niciodată.
Romano BATTAGLIA – O inimă curată

joi, 10 septembrie 2015

Daruire

Fiecare experienta ne modeleaza ca indivizi, fiecare traire, fiecare emotie. Suntem ceea ce suntem azi, datorita tuturor evenimentelor de ieri. Suntem ceea ce suntem azi datorita lectiilor pe care trecutul ni le-a pus dinainte. Fiecare zi este o lectie…de vointa…de rezistenta…o lectie de supravietuire…de adaptare… 
Multi dintre noi incheiem o zi fara sa ne facem bilantul…fara sa ne gandim ce am invatat…ce avem de luat cu noi si ce avem de lasat in urma. Greselile sunt inerente, survin din lipsa noastra de experienta…din neputinta de a lua decizii in situatii noi…Regula vietii este sa gresesti pana inveti, pana capati experienta si stii ce hotarari sa iei ca sa nu ai de suferit.
Privesc de multe ori in jurul meu si observ atatea suflete incarcerate in propriile conceptii, in custile propriilor greseli, pe care nu incearca sa le indrepte…oameni care sufera si continua sa o faca pentru ca nu au puterea de a se privi in oglinda si de a accepta ca au gresit, de a accepta vina si de a salva ceea ce inca se mai poate. Observ in fiecare zi neputinta semenilor de a spune “imi pare rau”…sau macar “scuza-ma” atunci cand constientizeaza ca gresesc. Poate o fac din vanitate…din neputinta…din lasitate…sau din frica. A gresi e omeneste…dar a nu recunoaste ca ai gresit din varii motive este o lipsa de maturitate. O imaturitate care te poate costa uneori mult prea scump. 
Imi este dat sa vad in preajma mea oameni care sunt inlantuiti in propria ignoranta… in propria neputinta…in nepasare. Oameni care prefera “confortul” nepasarii in favoarea luptei de a se inalta pe scara cunoasterii, de se accepta pe sine si pe ceilalti. Cei ce sunt incapabili de a fi ceea ce sunt cu adevarat…acei nefericiti ai sortii care joaca roluri ce nu li se potrivesc…oameni care poarta atatea masti incat uita sa si le schimbe…oameni care, o data prinsi in jocul carnavalului venetian, uita sa mai fie ceea ce sunt cu adevart…oameni care pierd contactul cu propria identitate. 
Suferinta este calea spre ascensiune, calea spre cunoastere. Un om fericit pe deplin nu va medita niciodata atat de profund ca unul care se afla pe muchie de cutit…nu va incerca niciodata sa se cunoasca indeajuns de bine ca cel ce cauta rezolvarea unei probleme. Suferinta este, pentru cei ce inteleg sansa care li se ofera, calea spre sine. Calea spre autocunoastere, spre adevar. Dar cati din cei ce sufera invata sa se descopere?…Cati cauta cheia de la lacatele cu care le este inlantuit sufletul? As fi tentat sa spun ca mult prea putini cauta calea spre fericire atunci cand lanturile atarna greu, atunci cand fiecare miscare este dureroasa…atunci cand cu greu reusesti sa inaintezi adunand pas langa pas…Multi se afunda in suferinta si nu cauta calea spre desavarsire, accepta starea ca pe o sentinta irevocabila. Nimic nu este definitiv atat timp cat ne incapatanam sa gasim o cale de a schimba lucrurile. Avem fiecare dintre noi in mana stiloul cu care ne putem scrie fiecare capitol al povestii, pana la final. In fiecare dintre noi sta cheia care va deschide lacatele si va elibera sufletul. In fiecare dintre noi exista puterea de a ne ridica chiar si atunci cand stam ingenunchiati. In fiecare exista puterea de a zambi chiar si atunci aparent nimic nu ne mai poate determina sa o facem. Priviti in jurul vostru semnele si cautati cheia in sufletul vostru. Suferinta este trecatoare, este asemeni unei inundatii care inghite tinuturi si pustieste asezari, dar care lasa in urma ei teren fertil pentru noi recolte.
Invatati sa priviti in sus si niciodata in jos, invatati sa castigati batalia cu voi insiva centimetru cu centimetru, invatati ca suferinta este o sansa si nu un final.
Iubiti, iertati si daruiti…iubiti cu tot sufletul fara regrete pana la ultima secunda, iertati-i pe cei care va umilesc si…daruiti tot ceea ce aveti mai frumos in suflet celor de langa voi neconditionat…In final…cel ce se accepta pe sine este cel ce va triumfa.

sursa- net 

miercuri, 9 septembrie 2015

Pusculita cu (re)sentimente…


Momente, clipe, secunde, ani…oameni, situatii, iubiri, dezamagiri…sperante, vise, dorinte, neputinte…Cu fiecare poveste pusculita cu sentimente se imbogateste. In fiecare secunda cenzuram o imbratisare, pastram pentru noi o parte a sufletului nostru ce nu ne mai apartine si trebuia daruita…Pe toate le punem in pusculita cu sentimente in speranta ca va veni momentul in care vom sparge ‘avutia’ si vom daruit totul intr-o clipa… Ne amagim ca daca azi n-am facut-o, o vom face maine!
Dar oare maine va mai conta? Oare maine imbratisarea va mai regasi bratele libere? Oare maine tot ceea ce aveai de spus va mai face diferenta? Suntem din ce in ce mai saraci in gesturi, in cuvinte, in sentimente…dar ne imbogatim de resentimente si regrete, umplem pusculitele cu neputinte, cu sperante desarte, cu sperante ca maine…maine…maine va mai fi o sansa…insa maine (poate) e prea tarziu…
Fiecare are o pusculita, un ‘depozit’ plin de dorinte inabusite, de cuvinte nerostite, de iubiri neimplinite, de gesturi neimpartasite… “Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata. Tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.” [ O.Paler] Tot ceea ce pastram pentru noi cenzurandu-ne in speranta ca va veni momentul prielnic in care vom sparge pusculita, iar ‘bogatiile’ se vor revarsa transformandu-ne viata este o iluzie. Prezentul este tot ceea ce avem, cu fiecare secunda castigam sau pierdem, dar niciodata nu agonisim. Suntem ceea ce simtim, ceea ce gandim… suntem suma actiunilor noastre. Daruiti si darul se va intoarce negresit catre voi!
( sursa - net )

luni, 7 septembrie 2015



"În viață de puține ori avem ocazia de a întâlni omul alături de care să te simți bine în orice situație și mai ales omul căruia să-i poți spune absolut orice. Ar putea să-ți fie părinte, frate/soră, prieten, iubită/iubit sau pur și simplu un necunoscut, relația e mai puțin importantă, ceea ce contează este faptul că poți spune orice și știi că nu se va supăra ci va încerca să privească problema din punctul tău de vedere. Te va asculta fără să te judece. Te va aprecia chiar dacă nu împărtășești aceleași idei sau credințe.
Rareori ai ocazia de a întâlni un om alături de care comunicarea să fie perfectă, cei mai mulți dintre noi poate nu-l vom găsi niciodată. Dacă l-ai găsit, nu-l pierde!" 


                                                       NAIVUL

GHinion, noroc??? Cine stie ?

A fost o data un om sarac care avea, in schimb, un cal foarte frumos, pe care dorea sa-l cumpere stapanul castelului. Dar de fiecare data, batranul il refuza.
"Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot sa-mi vand prietenul?"
Intr-o dimineata s-a dus la grajd si a descoperit ca disparuse calul.
Toti satenii i-au zis: "Ti-am spus doar! Ar fi trebuit sa vinzi calul. Acum a fost furat. Ce ghinion teribil!"
"Ghinion sau noroc?" a spus batranul. "Cine poate spune?"
Toata lumea a ras de el.
Dar peste 15 zile calul s-a intors, urmat de o intreaga herghelie de cai salbatici. A scapat din grajd, a curtat o iapa tanara si s-a intors cu intreg alaiul dupa el.
"Ce noroc!" au strigat satenii.
Batranul si fiul sau au inceput sa antreneze caii salbatici. Dar, o saptamana mai tarziu, fiul sau si-a
rupt piciorul, incercand sa antreneze un cal salbatic.
"Ghinion," i-au spus prietenii. "Ce-ai sa te faci acum fara ajutorul fiului tau? Esti si asa vai de
capul tau." "Ghinion, noroc, cine poate spune?" A replicat batranul.
Cateva zile mai tarziu armata stapanului pamantului a fortat toti tinerii din sat sa devina soldati.Toti in afara de unul... fiul batranului, care avea piciorul rupt.
"Cat de norocos poti sa fii," au urlat satenii. "Toti copii nostri merg la razboi, dar tu poti sa-ti pastrezi fiul acasa. Fii nostri probabil vor fi ucisi..."
Batranul a replicat, "Ghinion, noroc, cine poate sti?"
Viitorul vine spre noi fragmentat. Nu putem sti niciodata ce ne rezerva. Dar daca mentii tot timpul o atitudine pozitiva, usile sanselor raman deschise, iar tu vei fi o persoana mai fericita.